O echipă americană de scafandri şi oameni de ştiinţă specializaţi în epave a descoperit pe fundul Atlanticului de Nord rămăşiţele unui vapor cu aburi francez, scufundat în 1856. Acesta s-a lovit de o ambarcaţiune cu vele de origine americană. Dezastru uitat de multă lume s-a soldat cu 114 morţi, transmite AFP, potrivit Agerpres. Vaporul Le Lyonnais, la acea vreme o bijuterie a tehnicii, construit în 1855, naviga spre Franţa, la începutul lunii noiembrie 1856, întorcându-se dintr-o călătorie inaugurală Le Havre – New York, a declarat pentru AFP Jennifer Sellitti de la asociaţia Atlantic Wreck Salvage. Scafandrii din grupul D/V Tenacious au descoperit epava în august, după două decenii de căutări, a adăugat ea. Nava, a cărei cocă era din fier, a fost localizată pe fundul oceanului, la 320 de kilometri distanţă de New Bedford – pe coasta Massachusetts (nord-est) -, într-o zonă numită Georges Bank. Asociaţia reprezentată de Sellitti nu a oferit detalii precise cu privire la locul în care se află Le Lyonnais
“Evident că nu este în starea în care era (când naviga). Este, de fapt, bucăţi”‘, a spus Sellitti într-un interviu telefonic.
“Atlanticul de Nord este un loc foarte ostil”, din cauza “furtunilor, a mareelor (…) şi nisipurilor mişcătoare care îngroapă complet epavele”, a precizat ea. Vaporul Le Lyonnais a putut fi identificat datorită dimensiunilor unui cilindru de motor, a spus Sellitti. Nava, care funcţiona cu vele şi abur, a văzut lumina zilei în 1855, la un şantier naval englez, Laird & Sons, care a construit-o pentru compania franceză Compagnie Franco-Américaine.
Pentru Franţa, aceasta reprezenta dezvoltarea transportului transatlantic de pasageri, corespondenţă şi mărfuri. “Anii 1850 au marcat începutul tranziţiei către navigaţia cu aburi”, iar “Franţa a dorit să înfiinţeze o primă linie transatlantică”, a explicat Jennifer Sellitti. După ce parcursese distanţa dintre Le Havre şi New York, încărcat cu mărfuri şi corespondenţă, Le Lyonnais se întorcea în marele port din Normandia cu primii săi pasageri, majoritatea francezi. Însă, în seara zilei de 2 noiembrie 1856, nava care transporta 132 de pasageri şi membri ai echipajului s-a ciocnit cu vasul american cu pânze Adriatic, ce naviga între coastele statelor Maine (nord-est) şi Georgia (sud-est). Coliziune inevitabilă În mărturia sa de după dezastru, căpitanul vasului Adriatic, Jonathan Durham, a declarat, citat în New York Times din 19 noiembrie 1856, că în jurul orei 23:00, într-o noapte “cu brumă”, Le Lyonnais “a schimbat brusc cursul, provocând o coliziune inevitabilă”. Grav avariat, Adriatic şi-a continuat parcursul, căpitanul Durham reuşind să ajungă în portul Gloucester, în Massachusetts, două zile mai târziu. Potrivit căpitanului Durham, nava franceză şi-a continuat la rândul său traversarea, având mai multe găuri în cocă. Le Lyonnais s-a scufundat câteva zile mai târziu,şi mai puţin de 20 de persoane au reuşit să fie salvate de o altă ambarcaţiune. Jennifer Sellitti a scris o carte despre acest dezastru pe care l-a descris drept “o poveste cu adevărat importantă la acea vreme”. Cartea, intitulată “The Adriatic Affair: A Maritime Hit-and-Run off the Coast of Nantucket” (Schiffer Publishing) va fi lansată în Statele Unite la 28 februarie 2025. În urmă cu 168 de ani, căpitanul american Durham a fost arestat şi judecat în Franţa, iar accidentul a ridicat numeroase semne de întrebare de natură juridică în legătură cu transportul maritim. Catastrofa figurează, de asemenea, în celebrul roman al lui Jules Vernes “Douăzeci de mii de leghe sub mări” (1869) şi a avut ecouri pe plan internaţional, la sfârşitul anilor 1850, după cum a declarat Jennifer Sellitti, înainte ca “toată lumea să înceteze să mai vorbească despre asta în timpul Războiului de secesiune” care a început în 1861, a precizat ea.