De la cretă la cauciucuri și lut, există o varietate de motive pentru care cei care suferă de sindromul pica tânjesc să mănânce produse nealimentare. Dar este acest lucru periculos? Maria, o tânără de 20 de ani din Irlanda, tocmai a renunțat la obiceiul ei – acela de a mânca brichete. “În cea mai mare parte a adolescenței mele, am terminat o cutie de brichete ambalate individual la fiecare șase luni”, spune ea, “dar în timpul sezonului de examene, terminam o cutie la fiecare trei săptămâni. Lăsam brichetele să se usuce în cutie după ce le deschideam, pentru că așa le preferam.”, conform The Guardian.
Mary suferă de Sindromul Pica, adesea clasificat ca fiind o tulburare de alimentație care implică consumul de produse nealimentare. Dar chiar și în cadrul acestei afecțiuni, versiunea ei este neobișnuită, ceea ce o face să se simtă izolată. “Nu am auzit de nimeni altcineva care să se confrunte cu așa ceva”, spune ea. “Căutările pe internet au dus la numere de telefon ale liniilor de urgență pentru otrăvuri sau la forumuri de sarcină, deoarece mamele însărcinate tânjesc adesea după mirosul de brichete. Dar altcineva trebuie să le mănânce așa cum făceam eu”.
Pica este numele latin al păsării coțofană, care avea reputația de a zbura cu lucruri ciudate în cioc. Sindromul este probabil cel mai frecvent la copiii mici, și atunci a început pentru Maria, în urmă cu nouă ani, ca un mijloc de auto-calmare. “Mestecam cauciucurile de la creioane, mâncam hârtie și ceară de lumânare. Toate acestea sunt comune în comunitatea Pica”, spune ea. Întotdeauna i-a plăcut mirosul de benzină, coborând din mașină pentru a-l adulmeca atunci când părinții ei se opreau să alimenteze. Acesta este și motivul pentru care s-a oferit voluntară să aprindă focul în serile de iarnă. Când avea 11 ani, după “un eveniment foarte stresant”, își amintește ea, “am cedat în fața mirosului brichetelor pe care le adulmecasem și le-am gustat”.
Este greu de spus cât de răspândită este Pica, deoarece este puțin studiată și insuficient raportată. În plus, spSiune Dr. Melinda Karth, cercetător în domeniul științelor psihologice și al tulburărilor alimentare la Universitatea Purdue din Indiana, “există variații în definițiile pica în cadrul studiilor și o reticență a adulților de a recunoaște că mănâncă “lucruri anormale”.” Un studiu german cu 2.403 participanți adulți, publicat în Epidemiology and Psychiatric Sciences în 2022, a constatat că aproximativ 5% au raportat cel puțin un episod de comportament de pica, în timp ce 1% au spus că acesta era recurent. Un studiu german cu 2.403 participanți adulți, publicat în 2022, a constatat că aproximativ 5% dintre aceștia au raportat cel puțin un episod de comportament de Pica, în timp ce 1% au spus că acesta era recurent. Sindromul Pica, asociat adesea cu tulburarea spectrului autist „Ratele de Pica sunt, de obicei, mai mari la persoanele cu dizabilități intelectuale sau cu leziuni cerebrale, în comparație cu persoanele cu o funcționare cerebrală normală”, spune dr. Karth. De asemenea, Pica pare să fie cel mai frecventă la tineri, dar acest lucru s-ar putea datora faptului că adulții sunt reticenți în a căuta tratament. În ceea ce îi privește pe copii, Agenția de Securitate Sanitară din Marea Britanie (UKHSA) spune că Pica este adesea asociată cu autismul. Printre obiectele consumate de persoanele cu sindromul Pica, spune Karth, „vârfurile de creion, creta, ghipsul, pământul și gheața par a fi cele mai frecvente”, dar ceea ce provoacă pofta este la fel de misterios ca și prevalența sa. Anxietatea poate juca un rol. Unele persoane cu Pica au comportamente obsesiv-compulsive, iar Karth spune că, „deși compulsivitatea obsesivă nu mai este considerată o tulburare de anxietate, aceasta este, de fapt, legată de anxietate”. Iar impulsivitatea sau compulsivitatea care poate veni odată cu anxietatea joacă un rol important în alte tulburări de alimentație, cum ar fi tulburarea de mâncat compulsiv, sau bulimia nervoasă. O diferență esențială față de majoritatea celorlalte tulburări de alimentație este că, în general, Pica „nu implică nemulțumirea corporală”.